Sunt doua intrebari pe care oamenii din ONG-uri le primesc constant:
- Daca joburile sunt platite.
- Daca se spala bani prin organizatia respectiva.
Asta inseamna ca ideea de ONG inca e o bula mistica pentru cei din exteriorul ei. Dupa mai bine de un an de ONG, trag linie si concluzionez ca e, probabil, cel mai sanatos si echilibrat domeniu de munca. Si asta pentru ca:
- Da, joburile sunt platite, nu faci voluntariat. ONG-ul e un macro-mecanism ca oricare altul, care are nevoie de resurse umane capabile pentru a functiona. Exista, bineinteles, si componenta de voluntariat, dar nu inseamna ca toata lumea e voluntara.
- In ONG exista 2 tipuri de satisfactii: Intai pe termen scurt, pt ca fiecare task are o finalitate si la sfarsit de zi vezi concret roadele muncii tale. Aici nu isi permite nimeni munca degaba, taskuri ineficiente doar de dragul de-a fi taskuri, de-a trece timpul si de-a justifica job-ul. Nu, lumea munceste chestii reale, pe bune. Apoi exista o satisfactie pe termen lung, fiindca muncesti pentru lumea in care traiesti, practic o transformi intr-un loc mai frumos. Nu muncesti nici ca sa creasca niste vanzari care nu-ti aduc tie niciun beneficiu, nici ca sa se imbogateasca altii pe sanatatea ta.
- Nu, nu se spala bani. De unde a pornit asta?
Nici eu nu stiam de existenta rapoartelor anuale pana sa ma angajez in ONG. Ele exista, sunt publice, si prezinta transparent toata activitatea organizatiei. Iar filosofia ONG-urilor are in prim plan principiul eficientei pentru cauza sociala. De asta n-o sa vedeti la ONG-uri campanii din fonduri proprii care sa concureze cu cele ale marilor corporatii, de pilda. Pentru ca pe ONG-isti i-ar durea sufletul, pentru ca ei chiar cred si muncesc din greu pentru niste cauze pentru care fiecare banut conteaza.
- Sunt si perioade dificile si aglomerate, in care volumul de munca e ridicat, dar in general nu pune nimeni presiune sa stai peste program (asta se leaga mult de ce ziceam mai devreme cu task-urile pe bune). La 18:00 esti deja in haine de casa, pe canapeaua din living, dupa o zi eficienta de munca. Si timpul liber inseamna sanatate fizica si psihica, sanatate care te motiveaza sa nu fii leguma la munca. E win-win. (si parca tot nu-mi ajunge, chiar sper sa trecem si noi, romanii, pe modelul tarilor nordice cu 6h/zi norma de munca full-time)
- Esti in contact cu realitatea si nu ai doar munca de birou. Pe bucata pe care esti, mergi constant in teren si vezi rezultatele muncii tale, ocazie cu care vezi dincolo de lumea ta. Chestia asta as face-o obligatorie pt orice fel de job, poate n-ar mai fi atatia blocati in bulele lor in care saracia nu mai exista din perioada interbelica in Romania.
- Oamenii. Cei cu care lucrez eu si cu care am interactionat pe la alte ONG-uri sunt oameni buni si implicati, care vad in munca lor o misiune si o fac cu drag, cu responsabilitate, chiar daca asta poate sa ii consume uneori, sa ii supere, sa ii frustreze. Sunt oamenii care se ingrijesc de lumea in care traim, care respecta oamenii si natura, care mananca si gandesc sanatos, care reactioneaza atunci cand ceva nu merge bine etc. E un mediu in care evoluezi si inveti, din care nu ai ce sa iei decat de bine.
- Gandirea din ONG e o gandire pozitiva (evit sa zic toleranta), in sensul ca nu exista disciminari deloc – e normal sa fii oricum esti, totul e asa cum e si nimic nu se judeca.
Nu zic ca e perfect, niciunde nu e. Nici ca e un domeniu potrivit pentru toata lumea, cu siguranta nu e. Dar poate aveti acum o imagine mai clara despre ONG-uri si ONG-isti. Doemniul asta ar trebui privit mai putin a ceea ce nu este (niste oameni neadaptati in alte domenii care colecteaza fonduri degeaba) si mai mult a ceea ce este (un mecanism foarte bine pus la punct care, prin oameni intregi si dedicati, face uneori mai multe decat face statul).
Nu stiu pe unde o sa ma poarte viata si cat o sa raman aici, dar intotdeauna o sa am un respect aparte pentru segmentul ONG-urilor si pentru cei care fac parte din el.