Daca m-as fi nascut din parinti de culoare, in SUA, acum 200 de ani, as fi muncit ca sclav pe plantatie si nici macar nu as fi visat la o remuneratie. Daca m-as fi nascut intr-o familie saraca, in Londra, acum 100 de ani, as fi fost un mudlak, adica un copil care cotrobaie in reteaua de canalizare, deci in cacat, dupa obiecte care ar putea fi vandute pentru o paine. Dar m-am nascut in zilele noastre, zile in care se promoveaza respectarea si protejarea drepturilor omului, asa cum sunt ele vazute in mileniul 3. Iar aici am ajuns nu pentru ca cei de dinaintea noastra s-au raportat la cei de dinaintea lor si la conditiile secolelor anterioare, ci au identificat si au luptat pentru rezolvarea problemelor. N-o sa schimbe articolul meu realitatea din piata muncii romanesti si n-o sa educe oameni peste noapte, dar awareness-ul nu strica niciodata.

Abuzurile la locul de munca sunt un lucru atat de firesc, ca de multe ori nici angajatorul si nici angajatul nu mai sunt constienti de ele. 

Teoretic, relatia angajat-angajator are la baza un contract intre doua parti aflate pe pozitie de EGALITATE. Tu, ca angajat, oferi serviciile si timpul tau in interesul angajatorului. La schimb, angajatorul iti ofera o suma de bani. Un targ simplu, cu interese si beneficii 50/50. Pare SF, nu? Si pentru femeile de acum nici 100 de ani era SF sa lucreze ca ingineri, dar iata-ne evoluand.

Pentru a obtine o privire de ansamblu mai clara asupra a ceea ce se intampla in piata muncii, am realizat un formular pe tema abuzurilor la locul de munca, formular pe care l-am raspandit in mediul online. Au raspuns peste 400 de oameni si inca poate fi completat aici.

Care sunt rezultatele si concluziile studiului meu?

  • 70% dintre romani sunt abuzati LUNAR, cel putin o data, in timp ce 32,2% sunt abuzati DE CATEVA ORI PE SAPTAMANA
  • 13.9% sunt abuzati ZILNIC si 10.6% o data pe an, iar cei mai putini, doar 6,4%, afirma ca nu au fost abuzati niciodata la locul de munca.
  • 70% dintre femeile abuzate la locul de munca sunt abuzate de superiori femei, iar 30% de catre superiori de sex masculin. La angajatii de sex masculin, lucrurile sunt ceva mai echilibrate. 60% dintre sefii abuzatori sunt barbati si 40% sunt femei.

Varainta ideala? Sa fii barbat, iar superiorul sa-ti fie femeie. Varianta cea mai putin placuta? Sa ai superior femeie, iar tu sa fii tot femeie.

  • Peste jumatate dintre cei care au raspuns chestionarului si-a dat demisia CEL PUTIN O DATA din cauza abuzurilor la locul de munca. Mai exact, 54,3%
  • 39% dintre cei abuzati nu au incercat niciodata sa stopeze abuzurile, iar dinte cei 61% care au incercat, 71% afirma ca situatia s-a inrautatit, superiorii abordand o atitudine razbunatoare.
  • Toate acestea, in conditiile in care 95% dintre angajati prefera tratamentul respectuos combinat cu un salariu mai mic, decat lipsa de respect la pachet cu un salariu mare.
  • Iar daca motivele pentru care abuzurile la munca sunt de-a dreptul aberante si nocive inclusiv pentru angajaor, ei bine, 90% dintre angajati afirma ca productivitatea si randamentul CRESC atunci cand exista respect, reciprocitate si toleranta.

Care sunt cele mai raspandite abuzuri?

  • Cresterea volumului de munca fara o crestere salariala – 68,6%
  • Obligativitatea de a prelua responsabilitati neprevazute in fisa postului – 64,1%
  • Munca pest program – 62%
  • Nerespectarea sau conditionarea zilelor de concediu – 32,5%
  • Agresivitatea verbala, umilirea si santajul – 32,2%
  • “Munca le negru” pentru o parte a salariului – 21,6%
  • Nerespectarea intimitatii, a spatiului privat si a corespundentei private – 14,5%
  • Plata intarziata a salariului sau chiar lipsa ei – 12,4%
  • Aluzii si abuzuri de natura sexuala – 7,4%
  • Discrimiare pe motiv de boala, gen, religie, orientare sexuala – 5,8%
  • Refuzul platii zilelor de concediu dupa depunerea demisiei – 5,5%
  • Alte abuzuri: internship-uri neplatite, nerespectarea concediului de maternitate, OBLIGATIVITATEA depunerii demisiei, modificarea unilaterala si abuziva a contractului de munca.

Cei mai multi au bifat minim 3 abuzuri.


La ce concluzii rezum acest experiment?

  • 70% dintre angajati experimenteaza abuzurile in fiecare luna, de mai multe ori. Este enorm. Poate e o problema de educatie, poate e una de management, una de lipsa abilitatilor de leadership ori toate la un loc.
  • Cele mai multe abuzuri pornesc NU de la contractul de munca ori direct de la angajator, ci de la alti angajati aflati pe functii diferite
  • Incercarea de stopare a abuzurilor are ca urmare, de cele mai multe ori, amplifiarea lor, cee ace inseamna, din nou, ca stam foarte prost la capitolul feedback. Nu il putem accepta daca nu ne convine. In mediul de munca, unde resentimentele nu-si au rostul, fiind vorba de relatii pur profesionale, asa ceva este foarte, dar foarte contraproductiv. De cate ori se intampla ca un angajat sa aiba sansa sa evalueze superiorul? Imi pare rau ca n-am pus intrebarea asta in chestionar.
  • Din pacate, sexismul inca face legea la locul de munca… Varainta ideala e sa fii barbat, iar superiorul sa-ti fie femeie, iar varianta cea mai putin placuta e ai superior femeie, iar tu sa fii tot femeie. Daca mai esti si putin prezentabila, in ciuda prejudecatilor, ai viata grea, oricat muncesti si demonstrezi.
  • Nu e peste tot la fel. Domenii precum: publicitate, media, jurnalism sunt foarte predispuse abuzurilor, care devin cumva regula la locul de munca, in timp ce in domeniile tehnice, precum IT-ul, abuzurile sunt mult mai rar intalnite. In primul caz, angajatii care nu sunt manageri au o viata de angajat de maxim 2 ani, in medie.
  • Problema abuzurilor nu tine atat de mult de legislatia muncii, cat mai ales de regulamentele interioare si educatia angajatorilor – de exemplu, atunci cand angajatorul iti citeste mesageria privata, lucru care se intampla des, sau cand ridica tonul si te jigneste, ori cand te discrimineaza.

Evident, lucrurile nu arata chiar asa, iar cifrele sunt altele in realitate. Acest studiu a fost realizat prin oamenii la care am avut eu acces, deci majoritatea tineri educati din zona urbana. Ma gandesc ca in alte sectoare lucrurile stau chiar mai rau.

Iarasi, exista si oaze de speranta si exemple de buna practica, dar pare ca sunt cazuri izolate (me lucky, he he).

Sigur, treaba asta cu abuzurile e de fapt un joc de ping pong intre angajat si angajator, joc care trebuie intretinut intr-o maniera echilibrata de catre amandoi. Poate e si problema angajatului care tolereaza abuzurile fara sa faca scandal. Dar inainte de asta, e problema angajatorului care permite existenta lor in prima instanta. Sunt doua probleme si doar a doua este cauza, doar a doua o exclude pe prima.

Cel mai inteligent si sustenabil scenariu este, de departe, echilibrul mentinut si stabilit bileteral. Atata vreme cat anumite abuzuri vin la bachet cu beneficiile si balanta ramane in continuare echilibrata la 50/50, faptele concrete de abuz isi pierd notiunea de abuz – de exemplu, munca intr-un weekend anume nu mai reprezinta un abuz, daca zilele respective ti se echivaleaza sau deconteaza.

Acestea fiind spuse, eu mi-am facut damblaua pe care voiam sa o fac inca de anul trecut si sper ca am fost de ajutor. Imi doresc ca generatiile care vin sa se bucure la locul de munca de un tratament care nu cunoaste ierarhii, umilinte gratuite, discriminare sau alte abuzuri.

Peace!